Opere complete 6

Opere complete 6 se deschide cu volumul de nuvele Oratoriu pentru imprudenta, nuvele scrise parca pentru a-si demonstra ca poate excela si in "genul scurt", si care, dupa cum marturiseste scriitorul insusi: "...tineau loc de somnifere. Cu ajutorul lor  evadam, calatoream, treceam frontierele fara pasaport si fara vize".   Aici si acum contine  publicistica scrisa in exil  si continua cu tot ce a publicat in revistele si ziarele din Romania, inca de la debut, fara sa plateasca tribut comandamentelor ideologice ale vremii. De remarcat, excelentele Cronici de film (Paris, 1987 -1992).  

Obsedat de fotografie - "imperiu de semne, ideograma concentrata, imagine cu cod, imagine-arhetip" - Bujor Nedelcovici propune cititorului, in incheierea sectiunii de publicistica a volumului 6, Lectorul de imagine - fotografii facute clandestin in timpul demolarilor vechiului Bucuresti, spre a nu uita.  

2+1 (doua scenarii + o piesa de teatru) implineste volumul 6 din Opere complete:  Faleze de nisip (dupa romanul Zile de nisip, regia Dan Pita) a rulat pe ecrane doar o saptamana, fiind interzis chiar de Ceausescu pentru ca "...prezinta denaturat realitatea societatii noastre..."   Somnul insulei , inspirat de romanul Al doilea mesager, regia Mircea Veroiu, transpune în imagine utopia negativă, ca un adevarat "manual" de "formare a omului nou", marota ceauşistă, prin uniformizarea individualităţilor, aneantizarea conştiinţelor.   Mereu revoltat, Bujor Nedelcovici scrie (1994) "in regim de urgenţă" piesa de teatru Noaptea de solstitiu, neputând şi nevrând să treacă peste asasinarea a o mie de tineri în două nopţi: 21-23 decembrie 1989. Este vorba despre complicitate la crimă, duplicitate, minciună, manipulare, dar şi despre nevoia de adevăr.

Bujor Nedelcovici s-a nascut la 16 martie 1936 la Barlad. Urmeaza cursurile Liceului I.L.Caragiale din Ploiesti si absolva in 1955 Facultatea de Drept din Bucuresti. Este avocat la Baroul de Avocati din Ploiesti de unde este radiat din motive politice (tatal a fost arestat) si munceste timp de 12 ani pe diverse santiere si uzine din tara: Bicaz, Brasov si Bucuresti.

Debuteaza in 1970 cu romanul Ultimii, colaboreaza cu mai multe reviste si ziare si publica romanele: Fara visle, Noaptea, Gradina Icoanei, Zile de nisip, Somnul vamesului, premiate de Uniunea Scriitorilor si Asociatiile Scriitorilor din Romania. In 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat – Faleze de nisip, regia Dan Pita -  dar imediat  filmul este retras de pe ecrane de catre Ceausescu care il critica vehement in 1982 la Conferinta ideologica de la Mangalia. In 1982, devine redactorul-sef  la Almanahul literar Bucuresti si seful sectiei de proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Romanul Al doilea mesager, interzis de cenzura si de doua edituri din Romania, este trimis pe cai clandestine si apare la Editura Albin Michel de la Paris. Primeste Premiul libertatii, oferit de Pen Clubul Francez.

In 1987, paraseste Romania si cere azil politic in Franta unde publica mai multe romane. In 1992 primeste Premiul Academiei Romano-Americane de Arta si Stiinta pentru romanul Al doilea mesager. In 1990 este distins cu gradul de Chevalier de l’Ordre et des Lettre si devine membrul al Asociatiei Autorilor si Compozitorilor  Dramatice si al Societatii Oamenilor de Litere Francezi.

Din 1987, face parte din colegiul de redactiei al revistei Esprit unde publica articole si eseuri.