Manichiură pentru mort

Roman polițist rusesc

„Manichiură pentru mort” este primul din seria romanelor care au creat un nou val în literatura polițistă rusă. În rolul detectivului: Evlampia Romanova, o moscovită modernă şi non-conformistă.

Eufrosina locuieşte la Moscova, alături de soţul ideal – bogat, frumos, atent. Cocoloşită încă din copilărie, fără slujbă, prieteni sau familie, duce o existenţă plicticoasă şi nu face decât să citească romane poliţiste. Aflând că Mihail o înşală, Frosia pleacă de acasă, hotărâtă să se sinucidă. O întâlneşte însă pe Katia, care o adoptă. Începe o viaţă nouă, fiind forţată nu numai să înveţe să gătească şi să spele, ci şi să… descopere criminali. Când Katia cade în mâinile unor răufăcători, Eufrosina are la dispoziţie două săptămâni pentru a găsi salvarea și ajunge astfel detectiv fără voie și investighează pe cont propriu mai multe crime. Pe parcurs, se transformă într-o persoană cu totul diferită: Evlampia Romanova, tânăra pentru care viaţa însăşi este o aventură.

Noua eroină devine nu doar un investigator de temut, ci şi o femeie descurcăreaţă, capabilă să rezolve cu dibăcie toate problemele apropiaţilor. Când în sfârşit o salvează pe Katia, află că încrengătura crimelor la a căror cercetare a contribuit era mult mai complicată decât şi-ar fi putut imagina. 

„Daria Donțova este o scriitoare cu un stil smart si plin de umor, iar opera ei a fost distinsă cu numeroase premii literare. Ea sparge canoanele stereotipiei de gen și confruntă cititorul cu o imagine în oglindă- aspecte ale vieții obișnuite, cotidiene în care cititorul se regăsește pe sine.” – Camelia Cavadia, Cărți cu suflet

 „Daria Donțova îsi datorează succesul unui stil ușor recognoscibil în care ancheta polițistă se împletește cu elemente autobiografice.” – Books.fr 

 „Cartile Dontsovei se înscriu doar nominal în definitia stilului detectiv. Da, exista crime si proceduri de investigare, dar oamenii le citesc nu pentru ca e interesant sa rezolve ecuatia sau sa calculeze valoarea lui X, ci mai degraba ca pe o comedie si o sursa de întelepciune lumeasca, ca pe un instrument psihoterapeutic.” – Publishingperspectives.com