Ivan Aleksandrovici Goncearov (1812-1891) s-a născut în orașul Simbirsk, în familia unui negustor înstărit, și a studiat filologia la Universitatea de Stat din Moscova. După absolvire a lucrat în cancelaria orașului natal, dar în scurtă vreme s-a mutat la Sankt Petersburg, unde a intrat în slujba guvernului ca traducător. Tot acum începe să publice poezii și proză scurtă în diverse almanahuri. Primul său roman, O poveste obișnuită, apărut în 1847 în revista Sovremennik, a fost întâmpinat elogios de cele mai mari nume ale criticii rusești, printre care și Visarion Belinski. În 1849, în aceeași revistă îi este publicat Visul lui Oblomov, un fragment din romanul la care Goncearov lucra în acea vreme. Romanul însă nu a apărut decât zece ani mai târziu, sub titlul Oblomov (Обломов, 1859; Editura ALLFA, 2014), și este considerat astăzi una dintre capodoperele literaturii ruse. Râpa, ultimul său roman, a fost publicat în 1869. Goncearov a scris numeroase cronici și articole pe teme literare și, în calitate de cenzor, a facilitat publicarea unor scrieri importante ale unor autori ca Turgheniev, Nekrasov și Dostoievski. A murit de pneumonie în 27 septembrie 1891.