Henryk Sienkiewicz (1846 – 1916) a fost un romancier şi nuvelist polonez, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii polone. Fiul unui mic arendaş, Sienkiewicz nu s-a dovedit foarte silitor la învăţătură, preferând să-şi ocupe timpul cu încercări literare. Şi-a luat examenul de maturitate cu întârziere, după care, la insistenţele familiei, a început studiile la Facultatea de Medicină a Universităţii din Varşovia. La scurtă vreme a renunţat la Medicină pentru a se înscrie la Drept, şi mai apoi la Filologie, facultate pe care a şi absolvit-o. În 1869 a debutat ca ziarist şi, de-a lungul vremii, a publicat cronici culturale şi editoriale în mai multe publicaţii poloneze, devenind unul dintre cei mai apreciaţi ziarişti ai vremii. A fost un prozator prolific, cu o operă foarte diversă, însă cele care i-au adus faima internaţională sunt romanele sale istorice: trilogia poloneză, compusă din Prin foc şi sabie (Ogniem i mieczem, 1884), Potopul (Potop, 1886) şi Pan Wołodyjowski (1888), dar mai ales Quo vadis (1895). În 1905 i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură,  pentru „merite deosebite ca scriitor epic“.