Drumul spre casă

O poveste fără cuvinte, o provocare pentru imaginația cititorilor

„Drumul spre casă” este o poveste tăcută, o ficțiune magic construită din imagini, desemnată „Cea mai bună carte ilustrată pentru copii” de „New York Times Book Review”.

Prin intermediul volumului de față, părinții fac cunoștință cu o modalitate nouă și surprinzătoare de a-și ghida copiii în lumea cărților. Practic, povestea prinde contur prin înlănțuirea unor ilustrații de o dulceață și de o drăgălășenie copleșitoare. Fără să cuprindă vreun cuvânt. Copiii și părinții sunt astfel provocați să creeze o versiune proprie a întâmplărilor, să dea glas poveștii tăcute. Ce poate fi mai eficient pentru exersarea creativității și descătușarea imaginației? Mai mult decât atât, din acest carusel al emoțiilor vizuale micii cititori vor învăța lecții importante despre iubire și prietenie.

Autoarea a copilărit în China anilor 1980, în plină desfășurare a politicii copilului unic. Adeseori, i-au ținut companie sentimentele sfâșietoare de singurătate și de izolare. În introducere ne împărtășește câteva detalii despre contextul real care a inspirat-o în procesul creativ, fără a propune însă o cheie universală de interpretare. Povestea le aparține în totalitate cititorilor.

Ilustrațiile surprind o fetiță singură, rătăcind prin lume într-o atmosferă apăsătoare, departe de casa și de familia ei. Un cerb maiestuos o călăuzește către un tărâm misterios, unde îi așteaptă aventuri fantastice. Dar cum va ajunge micuța acasă în cele din urmă?

„Rareori avem bucuria de a găsi o carte de o asemenea profunzime emoțională, capabilă să impresioneze copiii și adulții, în egală măsură. «Drumul spre casă» este o astfel de carte!” – Kirkus Reviews

„Un debut fără cuvinte, însă de o uluitoare bogăție a lumii viselor.” – The New York Times

„Crescând și maturizându-mă, mi-am dat seama cât de ușor este să mă rătăcesc, să mă îndepărtez de la calea mea, dar am conștientizat și că dacă mă uit cu multă atenție, voi găsi întotdeauna ceva care să-mi arate drumul spre casă.” – Guojing