Cinghiz Aitmatov (1928 –  2008) a fost unul dintre cei mai proeminenți scriitori kârgâzi.

S-a născut în Șeker, nordul Kârgâzstanului (pe atunci Republica Socialistă Sovietică Kârgâză), într-o familie modestă. În 1956, a fost admis la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. Între 1958 și 1966 a fost corespondentul kârgâz al publicației ruse Pravda. Primele două opere literare ale sale au apărut în limba rusă în 1952, însă, abia odată cu publicarea romanului Djamilia în 1958, Aitmatov a devenit un scriitor de referință. Alte lucrări importante sunt: Litsom k litsu (1957; Față în față),  Pervy uchitel (1967; Primul învățător), Proshchay, Gulsary! (1967; Adio, floare galbenă!) și Bely parokhod (1970; Vaporul alb). În 2006, a apărut ultimul său roman, Kogda gory padayut (Când munții se prăbușesc). Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, iar temele majore din operele sale sunt iubirea, prietenia, războiul și emanciparea tinerilor kârgâzi, refractari la vechile obiceiuri și tradiții.

În 1967, Aitmatov a devenit membru al conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS și a fost distins cu premiul național pentru literatură în 1968, 1977 și 1983. După 1985, a devenit consilierul lui Mihail Gorbaciov și a fost primul ambasador ONU al URSS. De la începutul anilor 1990, Aitmatov a fost ambasador UE al Kârgâzstanului și a făcut parte din Parlamentul kârgâz.

„Misiunea unui scriitor este de a vorbi în numele semenilor săi.“ – Cinghiz Aitmatov