Bujor Nedelcovici este autorul unei opere complexe și diverse: roman, eseu, teatru, film, jurnal, fotografie și publicistică.

S-a născut la 16 martie 1936 la Bârlad. Urmează cursurile Liceului „I.L. Caragiale“ din Ploiești și absolvă în 1959 Facultatea de Drept din București. Este avocat la Baroul de Avocați din Ploiești de unde este radiat din motive politice (tatăl a fost arestat) și muncește timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară – Bicaz, Brașov, București. Debutează în 1970 cu romanul Ultimii, colaborează la mai multe reviste și ziare și publică romanele: Fără vâsle, Noaptea, Grădina Icoanei, Zile de nisip, Somnul Vameșului, premiate de Uniunea Scriitorilor și de Asociațiile Scriitorilor din România.

În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras de pe ecrane de către Ceaușescu, care îl critică cu asprime în 1983 la Conferința ideologică de la Mangalia. În 1982 devine redactorul-șef al Almanahului literar și șeful secției de proză al Asociației Scriitorilor din București. Romanul Al doilea mesager și volumul de nuvele Oratoriu pentru imprudență sunt interzise de cenzura din România. Romanul Al doilea mesager – trimis pe căi clandestine în Franța – este publicat la editura Albin Michel de la Paris și obține Premiul Libertății oferit de Pen-Club Français.

În 1987 părăsește România și cere azil politic în Franța, unde publică mai multe romane: Crime de sable (versiunea franceză a romanului Zile de nisip), editura Albin Michel, Le matin d’un miracle (Dimineața unui miracol), editura Actes Sud, Le dompteur de loups (Îmblânzitorul de lupi), editura Actes Sud, și Le provocateur (Provocatorul), editura Euro-Culture, Franța.

În 1990 este distins cu gradul de Chevalier de l’Ordre des Artes et des Lettres și devine membru al Societății Autorilor și Compozitorilor Dramatici și al Societății Oamenilor de Litere Francezi. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și publică în Canada (La Revue Cité Libre) eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. În 1992 primește Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință pentru romanul Al doilea mesager, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul Somnul Insulei. În anul 2000 i se acordă Ordinul Național pentru merit în grad de Comandor, iar în 2007 primește Premiul pentru promovarea culturii românești în străinătate din partea Ministerului Culturii și Cultelor. Tot în 2007, Radio România Cultural îi acordă premiul Lux Mundi pe anul 2006.

Din 1987, face parte din comitetul de redacție al Revistei Esprit, Paris – unde publică articole și eseuri.